Pământule rodnic, pământule sfânt,
Tu care-mi ești leagăn, cămin și mormânt,
Ridică spre focul aceleași stele
Credințele tale, credințele mele.
Evlavie ție, pământule bun!
În sânul tău doarme trecutul străbun,
Păstrând pietre scumpe din vremile acele,
Comorile tale, comorile mele.
Învolbură-n mine viteze puteri!
Iar când voi fi vrednic țărâna să-mi ceri,
Pe groapa-mi uitată să crești viorele,
Iubirile tale, iubirile mele.
Din clocotul inimii strânse să-mi faci
Umbroase coroane de falnici copaci,
Prin mândrele vârfuri să urci către stele
Nădejdile tale, nădejdile mele.
vezi mai multe poezii de: Nichifor Crainic
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.