Străbunii mei din vremuri legendare,
Al vostru suflet de umili ţărani
A dormitat sub secolii tirani
Ca sub un greu de lespezi funerare.
Dar din adâncul miilor de ani,
Tot ce-a mocnit în voi - frumos şi mare -
Irumpe-n mine ca o-nvâlvorare
Spre ceru-ncins în zboruri de vultani,
În sânge mi-arde dorul vostru scris;
Urcaţi, prin mine, către biruinţă,
Şi-aşa, cum ale voastre toate mi-s,
Vă răzbunaţi, că-n tânăra-mi fiinţă
A pâlpâit lumina unui vis
Şi s-a zbătut suprema năzuinţă.
vezi mai multe poezii de: Nichifor Crainic
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.