Drumurile cu domoale întoarceri acasă,
Asfinţit de soare pe lame de coasă,
Prosternări de sălcii şi mesteacini, boare
De azimă caldă scoasă din cuptoare,
Aburit de inimi cântec tremurat,
În urmă departe dealul însingurat,
Seară că o rasă de călugăriţă înnegrind tăcut pe braţe de troiţă,
Răsărit de stele, umbră de grădini,
Suflet de crăiţe şi de rosmarin
Şezi puţin pe culme să privim de sus
Hornurile fumegând, după apus ;
Fumul casei noastre-n marginea cealaltă
E mai nalt şi face seară şi mai-naltă,
E mai drept şi mai albastru şi mai clar —
Parcă tămâiază stelele de jar.
vezi mai multe poezii de: Nichifor Crainic
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.