Cineva bate cuie în apă ca în propriile sale tălpi.
Cineva întoarce pe dos apa ca pe propriul său suflet.
Cineva priponește apa de mal și pleacă tăcut în josul rîului.
Cineva atîrnă de pereți apa și se întinde în pat.
Cineva zace la mare adîncime în apă și tremură de frig.
vezi mai multe poezii de: Nichita Danilov