Mergeau și mersul curgea din trupul lor ca niște
lacrimi. Tălpile, dacă se puteau numi într-adevăr
tălpi ceea ce vedeam eu, le picurau pe solul ni-
sipos, fiind absorbite pe loc de acel pămînt arid
pe care ploaia îl ocolise de cîteva veacuri.
Mergeau. Îi vedeam ca prin apă. Înalți și palizi,
se perindau tăcuți unul după altul de-a lungul
acelui peisaj gol din care dispăruse mișcarea.
Mergeau și pașii curgeau din ei ca niște lacrimi.
vezi mai multe poezii de: Nichita Danilov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.