Acolo, la locul acela înalt
la subţioara aripii păsării migratoare,
eu mi-am făcut biserică şi altar,
unde fructele cerului, stelele
se spovedesc de sămânţa lor,
unde
ochiul meu se spovedeşte de lumina văzută,
neschimbată în verb
acolo unde
la subţioara aripilor păsărilor migratoare
m-am cununat cu tot ce moare.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.