Mă curenta privirea ta
intâmplâtoare.
Frunza tristeții de pe chip
deodata mi-o smulgeai,
și stam în soare,
cu chipul nemișcat și-ndrăgostit.
Mă curenta privirea ta
întâmplatoare,
somnul cu vise mi-l smulgea.
O, și lăsa deasupra mea, în soare
doar ramuri de copaci
și păsări rotitoare.
Mă curenta privirea ta
întâmplatoare,
și totul devenea în jurul meu
amănunțit.
Și îmi părea
c-a fost așa de totdeauna,
și soarele-l uitam, pe bolta-nțepenit.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.