Alunecare din idee-n lucruri, cadere din cuvinte-n
dinti un cer cu frunze care-l scuturi din
verde-n galben scos din minti si cite zone reci
se-ncheaga si de necontrolat cu vazul
mandibule de cai incep sa sparga in dinti, din
staule de vint, ovazul.
E tulburata glezna cu
bratara dansind pe timpla mea fierbinte
cazuta-ntr-un strafund de vara pe-o scara rupta de cuvinte.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.