Atunci - romanță - Nichita Stănescu
Adăugat de: Adina Speranta

Era adânc, era tăcut,
picau pe jos andante
foiri de foi, când între noi
l-am rechemat pe Dante.

Eram absurd și spălăcit
și, lighioană dragă,
de ghidușari zburau bondari
zbenguitori, în șagă.

Era o broască lângă lac
micuță și țestoasă
Un stâlp de lemn și telegraf,
vroia scâncind, acasă…

…Și becul a rămas stingher,
în mijlocul luminii…
Trecu în gând, pe lângă noi,
Francesca de Rimini.

Ceva micuț de tot și viu
s-a strâns în carapace,
Năsucă, ai strâmbat din glas
și-ai zis că nu îți place.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Da, e o poezie superba a lui Nichita...nu prea e cunoscuta. :)
Aurel,ai mentionat exact versurile cele mai frumoase:)
Multumesc ,Ali , Roxana ,Aurel , pentru lectura :)
Adina Speranta
marţi, 21 iulie 2015


Asta nu o citisem! Surprinzator de poetic-jucaus! Multumesc Adina!
roxana.c
duminică, 19 iulie 2015


Era adânc, era tăcut,
picau pe jos andante
foiri de foi, când între noi
l-am rechemat pe Dante.
Versuri cu rima ale lui Nichita,rare,dar frumoase...
Multumesc Adina.
ALapis
sâmbătă, 18 iulie 2015


:) foarte frumos..
ali
sâmbătă, 18 iulie 2015