Prin somn îmi căzuse sufletul din mine,
ca dintr-un pat umplut cu sânge
La revedere inima,
în rest, vă zic,
ciolane obosite
și carne de vițel. În acest trup
eu niciodată n-o să mai revin
sunt sătul de tine, piele
de voi doi ochi ziși și albaștri
Mi-e scârbă și vă zic adio,
mai am de mers,
Unde? Unde.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.