Locului și orei acesteia
poate li se potrivesc, mai bine,
întâmplări amintite, cu noduri mari
și-atât de puternice încât nu s-au rupt
acum, când prezentul
le-a ridicat atât de sus, și le face
să călătorească prin alte priveliști
la care nici nu se gândeau
Sau poate că locului și orei acesteia
li se potrivesc mai bine,
un luminat dintr-o parte,
și o serpentină pe care-n viteză
locomotiva se înscrie trecând, -
în cercul fiecărei secunde, -
și astfel privind-o, îți pare că duce
după sine, un tren infinit. Locului și orei acesteia poate li
se potrivesc cel mai bine mai mulți
bărbați împreună rezemând cu gândurile
lor capiteluri dintr-o marmură fluturătoare,
sculptată altfel decât în știutul ionic, corintic sau doric.
Mai mulți bărbați împreună:
ce fericire! Ei călătoresc pe sfera acestei ore,
în jurul unui soare nerăsărit
care-i absoarbe încet
ca să răsară,
care-l redă apoi pe fiecare
sieși,
ca să se poată sprijini de zenit
cu brațele sigure
și netremurând. Mai mulți bărbați împreună
călătorind de câte opt ori
mereu pe altă sferă - a unei alte ore,
sau trecând prin câmpie, aidoma unei
cascade
orizontale
și strigându-și numele cu toții deodată
iscând un sunet atât de puternic încât
numele lor se revarsă în numele țării.
Mai mulți bărbați împreună:
Onix aerian! La sfârșitul zilei de muncă, numele fiecăruia
înflorește din numele țării
și-atunci îi simți sunetul, mireasma,
culoarea
distinctă. Mai mulți bărbați împreună:
tuneluri vii prin care
timpul din urmă îl ajunge pe cel dinainte
pe cel mai scurt dintre drumuri.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.