Acum ca niște pietre blânde
ne vom lăsa de apă să fim curși
precum albastru cer al nimănuia
stă prăbușit în ochi de urși.
Așa cum greutatea este cerul
u-m-ă-r-u-l-u-i - rupt și apăsat,
!așa cum împăratul, frigul, gerul
e l întâmplat.
Mă strânge noaptea care va să vină,
nici mort într-un mormânt nu o să-ncap,
e cerul care cade peste mine
rupându-mă de lume și de cap.
Of, după ce cădea-vor toate
m-or pune luminos inel
a tot ce este și se poate,-
și poate nu se poate să se poată .
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.