El a fost câinele lui Dumnezeu;
lătra la noi cu dinți de argint
dar a murit, eheu!
și l-am găsit pe un câmp.
L-am spintecat de piele
de pielea pe care el n-o avea;
ore trei câte-și trele
l-am îmbucătățit tot așa.
Câine fără oase
câine fără carne
pe pietre luciose
l-am lătrat cu arme.
El a fost câinele lui Dumnezeu.
Nu avea nimic de animal în sine
decât numele său
și în burta numelui său pe mine.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.