Ce putine sunt ale noastre din noi
si cat de putina de murdarie, dezesperanta, Doamne,
este in noroi
si cata de zgarcenie de alb se afla
in fulgul de zapada
si ce putina piele si infrigurata
ai pus
pe trupul plin de rani
pe carnea vie a existentei mele.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.