Aidoma lui Bălcescu
sufletul meu
vrea să fie, aidoma
lui Avram Iancu,
inima mea, nebună
vrea să fie
Aidoma Mioriței
de nobile
vor să fie lacrimile mele
Aidoma brazilor
de drepți
fiii mei vreau să fie
Aidoma țării mele
și-ntru nimic altfel decât ea
vrea să fie destinul meu
Așa va fi, o,
așa va fi
atâta timp cât va sta în mine
cântarea
cum stă verdele în iarbă
Așa va fi
cât timp voi avea
gură tăiată orizontal
de-a lungul feții mele
gură asemenea Dunării
omenești
surâzând în deltă…
Aidoma mie însumi
vreau să fiu
atâta timp cât ființez
cât exist, cât sunt.
O, suflete
caută-l pe Bălcescu
și cațără-te pe chipul lui,
adormi pe sprâncenele lui
trezește-te pe fruntea lui.
————————————————————————
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.