Mână mi se ardea
până când nu mai era.
Ochiul mi se orbea
de nu mai vedea.
Inima mi se-nfundă
în tot ce era.
Urcarea urcă
în spate o stea.
Strigam când muțea,
eram cât era. Nu 1, ci A,-
îl știți voi pe A,
murdarul de A,
luminosul de A
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu