Căzut în zăpadă și stâlcind fără de voie
arcele florilor albe ale lui Noe,
floarea albă de zăpadă
care m-a ținut în ea
domnitoare, voievoadă,
floarea albă cea de nea, -
am căzut și am stâlcit-o
deși ea migra în sus
deși ea migra în sus
... Într-o apă fiartă ea
ar fi fost o peștera,
într-un ocean pe o stea
ar fi fost o maștera,
Ararat de piatră rea
Everest de piatră grea...
Am stâlcit-o, am stâlcit-o,
de din alb am dezalbit-o
de din rece-am încălzit-o
și-am pierdut-o, și-am pierdut-o.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.