Postulat
„Nici un lucru nu poate să ocupe același spațiu în același timp cu un alt lucru” Fals citat din Euclid
I
Dar sufletul și trupul?
Adorm și îmi las capul să-mi atârne
în lumea simultană,
eliberând de greutatea capului meu
această lume
și-ngreunând cu greutatea
acestuia
lumea simultană.
Cum, nu?!
Cum nu se poate, cum nu se pot
în același timp, în același loc
două lucruri.
Dar sufletul și trupul?
Dar helful și helvolul?
II
Ah, da, eu locuiesc într-un spațiu
lipsit de generozitate.
Locuiesc pe o sferă, pe o sferă,
pe o sferă,
pe o sferă.
Dac-aș fi locuit pe un pătrat, pe un cub,
ar mai fi fost o oarecare risipă
dar eu locuiesc pe o sferă, pe o sferă,
pe o sferă,
pe o sferă.
Totul este bazat pe economie.
Maximum de conținut,
minimum de formă.
Libertatea este o formă.
Conținutul este însăși existența noastră.
Totul e bazat pe economie;
pământul este o sferă,
luna este o sferă,
soarele este o sferă,
stelele, sublime, sunt sfere.
Locuiesc pe o sferă, pe o sferă.
Pământul are munți,
luna circuri
soarele pete,
stelele raze
dar numai pentru lumea aceasta,
a mea,
dintr-o iluzie a ei, de libertate.
III
Nu se poate copacul să fie copac.
Ar fi prea liberă vederea vegetalului.
Nu cred că am două mâini și două picioare.
Ar fi prea liberă vederea trupului.
Totul e bazat pe economie.
În lumea simultană, trupul meu
se compune cu trupul meu
și ramura se compune cu ramura
și trecerea timpului
cu trimbulinda timpului.
În lumea suprasimultană
trupul meu și cu trupul meu
se compun cu trupul meu.
Cu toate la un loc, simultan.
Ca dinții care mușcă
fibră numai dintr-o lume
și se compun cu dinții care mușcă
hălci numai dintr-o lume
care se lumizează
trimbulindă
într-o sferă, într-o sferă, într-o sferă.
IV
Totul e bazat pe economie.
Nu pot să cred că frunza e verde și atât.
În lumea simultană ea este ahov
și-n cealaltă lume simultană este sirip
și-n cealaltă lume este ep
în cealaltă up
și-n toate celelalte este cum este
ca să se adune, cu toatele la un loc
și să nască o sferă.
V
Trec strada.
În lumea simultană se dărâmă-un zid
În lumea simultană, alta, tocmai se cucerește
turnul de la Malta
și-n cealaltă lume simultană
tocmai explodează o bombă.
Și încă-n lumea cealaltă
a celeilalte,
oceanul
e liniștit și fără vânt,
încât atuncea când trec strada
și calc cu talpa mea pe lucruri,
în lumea simultană cealaltă,
ca și Iisus mă plimb pe ape.
VI
Dorm într-un pat dintr-o mansardă,
în lumea simultană patul meu
e jumătate într-un zid
jumătate-ntr-un motor;
și-n lumea cealaltă, simultană, plouă,
și năpădesc de sub cearceaful meu ciuperci.
În lumea aceasta este pace
în lumea simultană e război
în cealaltă lume simultană este primăvară
și este trinbulind
în cealaltă lume simultană.
VII
A,
E,
sunet pentru gura compusă cu gura mea
urmează.
Și apoi complimentarul lui A
și apoi anti A
ca să facem sfera, sfera, sfera,
sfera.
VIII
A, trupule, ah, copacule,
ah, iarbă cu verde, ah, iepure,
compunându-ne, îmbucându-ne
roți dințate, asimetrice,
gândule.
Numai neliniștea îmbucărilor noastre,
maxilarul de sus al zeului de mâine
și maxilarul de jos al zeului de ieri
mâncând prada de azi…
IX
Euclid, bătrâne și neomenescule,
tu ai crezut într-o lume singură,
cu postulate neomenești,
Ai hrănit omenirea
cu un bun simț al stelelor,
crezându-le singure.
Ai nemurit dintele
dar nu și mușcătura.
Cu adevăruri ale clipei
ai vrut să-i spui: oprește-te
când nimburi ale lumii simultane
ne înfloreau pe creștete.
Oh, Euclid, nebunule,
prea bunule, străbunule,
nesăbuitule, plecatule
și pentru nimeni arătatule,
dar clănțănirea dintelui pe dinte
și sunetul scăpat în sus,
din sfera-fiu și cea părinte
rămase-afară de nespus.
Rămase-afară liberă
neeconomică,
oribilă.
X
Te cert, Euclid, bătrâne,
așa cum Iov îl certa odinioară pe Dumnezeu
ce-l umpluse de bube; de boli,
numai dintr-un pariu cu diavolul
cu care se compunea ca să facă o sferă.
Te cert, bătrâne, nesăbuitule,
lipsitule de vocație ce ești,
libertate și câmp, eremitule,
cerescule între cerești.
Și plâng pe mâna ta muntoasă
cu lacrimi lungi ca niște câini de vânătoare
spunându-ți: sfera nu-i frumoasă!
Dar să existe sfere, oare?
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.