Uneori ai dreptate
și aceasta mă tulbură și mă face nefericit.
Uneori mă ai pe mine
însingurând cifra unu.
Uneori ne vine să murim
cu moartea altora.
Alteori ne vine norocul
în casa noastră goală.
Astfel ne trăim noi doi,
singuratecii
trăiții de alții,
cum raza rece de la steaua polară
niciodată nu atinge zăpada de la pol.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.