Eu am venit de foarte de jos, de lângă taine
M-au cotrobăit în voie plantele, la început,
după-aceea pestii și ereții și lupii și vulpile faine.
Pe toți i-am incaput.
Trebuia să răsucesc bine tărâna
și cu degetul gros al piciorului să trag un cerc
care să-mi păstreze și smucitura și rana
când am să mă-ncerc
Numai de nu m-as taia la jumatate,
intr-un cerc mai mic, deasupra stând, marunt,
ca un soare rasarind pe jumatate -
doar atât să-mi fie dat, spre punct!
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.