A rupt, ah, a rupt ramura unui stejar,
Din ea a început să curgă sânge,
Liniştindu-se duhul aerului
sângele se albăstri.
Şiroind în jos
Imifu ştreang la beregată.
-De ce eşti tu vulture cu gâtul golaş, -
mă întreabă vulturul.
-Tocmai de aceea, - i-am răspuns.
De albastru, - i-am răspuns.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.