Eu construiesc misterul
nu îl admir.
Fac cărămidă pentru zid de casă
cuvântul care-l zic e pus pe masă
și de mâncare este
Când fi-vor să mă îngroape mort
vor observa pe un copil dormind
ce nu mai vrea să se trezească.
Când toți ai mei deplin s-or împlini
abia atuncea toamna putrezească,
luminoasă și cu rădăcini.
Ah, tu lumină, tu întoarce-te - acasă
ah, ochiule să ți se împlinească
durerea de a fi.
Mai liniștiți decât în toată viața noastră
culoare fi-vom și albastră.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.