Împăratul bolilor, criminalul suav
pleca din mine ca dintr-un sclav
ca o gumă de mestecat întinsă de copii
mă subțiam de după el că punctul de pe i
devenisem atât de lung și atât de nelat
căci jadul mi se pare apă
apă de iad
Traversam prin subțirime fierul
greață lungă, lunguiața îmi devenise felul
atât de lung eram
încât măsuram
cu măsura putorii
subțioarele ce le aveau sorii. Cu măsura tăcerii
trilul mierlei
cu lungimea morții
șoaptele din sorții
de zei măsluiții
în hitiții
Lungime, lungime fără de cerc
Coroană te-ncerc
pe tâmpla nimicului
și a infinitului
pe care nu-l știu
decât grâu. Mâncați soldați, mâncați soldați
spice de coroane de împărați
mâncați stafii, mâncați stafii
albul din gri, albul din gri
Eu, mănânc timp și nu mă satur
de subțioara Domnului mă scutur
bolovan mirositor
aur or
bolovan rotund la vale
ce-mi ești aripa-n spinare.
Vine boala ca un semn ceresc
vine somnul ca un semn
frunzele înnebunite se feresc
înlăuntrul trunchiului de lemn
Lemnul stă și se clatină
din vânt și din datină.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.