Ce splendoare de păr și ce bogăție de plete
poți să ai tu Dora
de am putea la iarnă să ne încălzim
rubedeniile amândurora
iar dacă mor nu voi sicriu bogat
ci părul să ți-l retezi pe mine
și măru-n mână să mi-l pui
să-nceapă de din nou cea izgonire
din raiul vieții în raiul nimănui
în raiul păsării
în sâmburele zarzării
pe apa sâmbetii
surâsul Giocondei
Dar mai bine dacă-ar fi mai bine să-ți zic
mai flutură-ți tu Dora părul tău cu chip
mai lasă-mi-l să-l flutur într-un vers
mai înstelează-mă tu Dora cu un univers.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.