Dă-mi cuptorul pântecului tău femeie
vreau să coc în el o fată
am ales din ochii mamei mele
dată care n-a fost niciodată
verbul râurilor sfinte
care urcă-n sus spre munte
ce n-au maluri ci izvoare
mute și necântătoare
stânde în pietrificare
și-n privighetoare
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu