Scoate-mi pielea de pe mine poate vrei o amforă, poate vrei să bei dulbine
Doamnă
Verde
Camfora.
Poate că le este sete
ale dumneavoastor plete,
poate că vă sunt ucate
paișpele cel de carate.
Poate că vă este talpă
nepupata mult prea albă
și nesupt vă este sfârcul
și mult prea puțin — prea multu.
Beți din cupa mea de piele
Doamnă, numai vinuri grele
Doamnă, numai vinuri roșii
Doamnă, numai vinuri verzi
Doamnă, numai vinuri albe căci va stau covor la talpe și la mânuri stau inel, vâna mea va sta cercel.
Până când și vână mare care e spânzurătoare caldă jugularea mea chiar și ea vă e sanda.
Doamnă, beți din amforă,
Doamnă
Verde
Camfora.
Capie și scabie, teacă vă sunt sabie care atârnați de șoldul zeului ce doarme-n
Nordul inimii și
Precistii, maică-mii și maică-tii.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu