Ploua liniștit peste Ploiești
și-n cartierele mărginașe
casele își schimbau locul între ele
Ai deschis o fereastră, acoperind
cu scârșâitul ei păcănitul streașinilor
și-ai tras adânc, în plămâni, după amiaza
Ploua liniștit peste Ploiești
și tu ți-ai scos cămașa pătată de petrol
și ți-ai arătat în ploaie umerii tatuați
cu ancore și cu inimi,
strigându-ți peste gard vecinul
la o partidă de table.
Ploua liniștit peste Ploiești
și-n cartierele mărginașe,
casele își schimbau locul între ele
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.