Mi-e rău îmi vine să cad jos
dacă vrei să mai fii tu însuți
o, bradule frumos
înverzește-ți plânsu-ți
Degeaba ai dans în articulații
eu sting luminile, le sting
interioare spații
ce în căldură toridă ning.
Nu ești timpul, nu este vremea ta
n-ai martori pentru suflet, pentru destin
că niciodată tot ce e acum, era
mâncat de un trecut hain.
Este atât de înfometată amintirea
încât mănâncă orice șansă de prezent;
e zeul beat iar umilirea
îți este regent.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.