Cea mai mare raceala tot mai are un tu in mijlocul ei,
dupa cum focul cel mai mistuitor
se ridica din gura unui lemn
Chiar si dezesperarea poarta in pantec
un peste plin cu icre,
dupa cum si cea mai deplina lacrima
e gravida de sare.
Oriunde, il are in sine pe aici si acum,
dupa cum viata mea te are pe tine
secunda.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.