Din nou sunt singur ca o gheață
lăsându-și marginea-n topire,
îmbrățișat cu o viață a lui ,,a fi" și a lui ,,fire"
Ensitteren, ensitteren, cuvântul
acesta nordic și-nghețat
îmi întărește lăcuit, pământul
cu lacuri în diagonală și brăzdat
Ensitteren, sunt singur ca o gheață în care pești macabri,
suspendați la începutul meu de viață,
în nemișcare mi-au fost frați
sau în tot ceea ce se pierde
mai jos, spre
Sud, în codrul verde.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.