Era o muzică presată
curgând pe jos, pe lângă glezne.
Era o indiferență vastă
de care-mi rezemam inima.
Era privirea trecând prin somn
ca printr-un inel de fier.
În ușă, portarul cu epoleți,
ajută elegant să se dezbrace
șarpele, de piele,
pietrele, de ele însele.
Vinul era destul de bun
Moartea era agreabilă
Prin aer plonjau
unul după altul, schiori celebri
împroșcându-mă cu zăpadă.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.