Din ceea ce știm noi că este și cade,
- într-adevăr cade
fără să cadă în totalitatea sa.
Rămâne pasărea.
Cum ar putea să cadă totul dacă există
păsări ? De ce să zboare un animal cu aripi
de ce să zboare el
în toiul animalelor în prăbușire și în cădere
Ar trece timpul dacă ar trece
și ar cădea tot și de tot
dacă ar cădea
Dar are și el în el o pasăre numită
oprește-te clipă
stau și mă urâțesc
trupul meu de odinioară de adolescent
mov ca trestia, acum
gras și putând de cuvinte
se distruge devenind hrană.
Falstaff, rămâi și nu pleca
în tine nu cade o pasăre ;
tu ești la fel de pur și de frumos grasule
și de neștiutor, știutorule
cum erai născându-te
din gingășia urlată a maică-tii
Feriți-vă de cascade
ceva este în ele zburând
ce nu cade
Ceas îngrășat de turlă de primărie
care bate timpul libelulei
Ah, numai cadranul îmi crește
și numai timpul meu zboară
clopotul da, clopotul
e trupul pe care-l merită musca divină.
Falstaff, ah, Falstaff
delta nemernică
neuitându-și izvorul,
sexul suav pe care-l are zborul
pe care-l are ora
zburată pe deasupra și amândurora
Falstaff, ah, Falstaff
zepelin cu suflet de fluture
aer cu suflet de pământ
ființare măreață la mijloc cu sunt ...
Aplecare de coloane,
moarte vie-n sărbătoare.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.