Nu se poate decât o singură dată.
A doua oară nu este decât o amintire.
Dragi, lungi și creștinești de cimitire
în care inima mea o îngropam împărată.
Ce a lăsat pasărea zburând prin aer
respir cu gura de la stele,
dau pruncul de la țâța mamei aer
în luminiș de codru, ele.
Nu se poate decât o singură dată.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu