Flacăra sună. Îngerul își trece aripa prin ea.
Flacăra se arde. Îngerul ba.
Piatra e tare. Vine o tărie
mult mai amară și mai sălcie.
Latră câinele; latră
cu mult mai tare și idolatră
inima cu dinți, inima cu bot,
inima fără departe
și numai cu tot.
Hav, hav, n-are botniță, nu.
Dar aceasta numai în timpul care trecu.
Vine însă, porcule, o vreme
în care șoriciul tău se va teme.
Ah, Doamne, va fi un ospăț
sideral,
A, îl va mânca pe îl și pe al.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.