Dormeam atât de dus într-un iepure
încât alergarea lui speriată
zguduindu-mă m-a trezit somnoros
și m-a lăsat să dorm
într-o iapă. Dus dormeam într-o iapă,
i-ha, i-ha se-ndrăgostise de dânsa
vocea unui om
întristat de gloanțe.
El a căzut mângâind cu mâna
un zid. Mâna lui uscată și moartă
mi-a apucat ultimele cuvinte
ale vorbirii
pe care acuma încerc s-o înnod.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu