Gazela - Nichita Stănescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Ea își puse mana ei cea dalba de copila
Pe umerele meu cel negru și păros,
Ea mirosise întocmai cum e floarea de zambila,
Eu stam paralizat și fioros,
Venisem s-o mănânc de foame,
S-o rod oscior după oscior
Spre dinții mei canini,ah,doamne!-
Ea mi-a surâs tulburător;
De-atunce leșinat în poala-i,
A ei,pe mine, lent mă mistuiește.
Eu sunt un leu mâncat de o gazelă.