O emoție plutea peste plajă, peste mine.
Colora,
decoloră -cu cinci feluri de lumine
bărcile, lovind în scoici, chiar și umbra care-o lasă timpul,
clătinând greoi peștii-n marea
fumegoasă.
Las să-mi cadă pleoapa-ncet, subțiind rotundul mării,
pînă-l țin pe geană-ntins șarpe
negru, dâră neagră.
Aprigul profil mi-l mut dinspre umăr înspre umăr,
marea s-o azvârl tăcut cu privirea, peste umăr.
Doar emoția, plutind, râpa veche-a mării-o cată,
când pe noul larg colind cu cinci năvi de fier deodată.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.