Nu locuieşte nimeni pe acest glob
Nici privirea, nici albastrul
Gândul de-o silabă-i şchiop
Potcovit cu alabastru
De atâta trăită neviaţă
Sângele e la suprafaţă
Bărci de hârtie scrisă curg pe el
Vino şi tu dacă ţi-e sete,
De atâta dat în carusel,
De-atât izbit cu tâmplă de perete
A mai venit şi un inorog străveziu
Foarte speriat, foarte livid
Locuia într-un viitor arămiu
Cu vedere la vid
Vino şi tu, vino şi tu
Însă nimfa spuse nu.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.