Iarna a prins în suflete altoi.
Ne e frig; și pădurile cad peste noi!
Iată pe dricul saniei abia încap
șase- șapte coceni, cap la cap
Dar de-ar veni gerurile cu grijania
ne-am ars peste vetre gardul și sania.
Ne e frig; și pădurile cad peste noi!
Colonelul răcnește să dăm înapoi.
Cum să- ți mai tragi mâna de pe secure
când ea e flămândă de lemn, de pădure?
Ne e frig, dar el răcnește să ne întoarcem acasă.
Colonelului ce-i pasă ?
...Inima a mânjit cu roșu ghețușca...
Mai a dracului e furcă decât pușcă.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.