La mormântul lui Baudelaire - Nichita Stănescu
Adăugat de: ALapis

Trec pietrele, măreţ cadavru,
rămas cu ploile în unghi!
Mai neizbit, las trupul meu acesta
la gândul tău să-ncline un genunchi.

Rup floarea transformată în paianjen,
şi-o las pe tâmplă să-mi alerge suplă,
şi îţi întind privirea mea cea fixă
de din orbită să mi-o bei ca dintr-o cupă.

Prea obosit din naştere, acuma
comunici osteneala despuiată
a orei de februarie, cu ploaie
de stâncă subţiată şi de piatră.

Baudelaire, idee masculină
a zonelor neutre de neant,
mişcare iute în mişcarea alcalină,
virus ce eşti al sângelui gigant,

vărsat de mari, poeţii lumii,
care alcătuită-a fost să fie
din capete cu trunchi şi membre
de-o gingaşă anatomie,

limb, tu, pervers şi fără semn
al nemişcării dom de oase!
Las un genunchi în unghi solemn
în centrul unei ţări ploioase.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Și eu îți mulțumesc că lași un semn de trecere din când în când. Reciproca admirația mea pentru postarile tale care încânta sufletul!
ALapis
duminică, 15 noiembrie 2015


Mereu incantata sa-l citesc pe Nichita ! ...si nu numai !
Multumesc pentru munca depusa de a posta poezii ce lipsesc din biblioteca noastra !
Adina Speranta
duminică, 15 noiembrie 2015