Pe idei, grea, mâna de poet
pune-acele dulci vocale
precum fildeșul secret,
clipele suind, domoale,
fața zeului sculptat
de-acel Fidias, în templul
poate numai inventat
ochiului meu să-l contemplu
Las deci verbul să se stingă
într-o înserare-albastră
Tâmplă mi-o înclin s-atingă
palma mâinii dumneavoastră.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.