Pe bordul alb și gri de piatră
adolescenții trec în șir,
subțiri ca dunga rea de tibisir
pe tabla nopții idolatră.
O, ecuații voi, de gradul doi
suave trigonometrii
ale divinului „a îi",
el singur existând în noi.
Ei trec și clopotele bat,
ei trec și tunurile bat,
ei trec și ceasurile bat
din ce în ce mai repede și mai turbat.
Șir lung și sfânt, de tine doar
m-aș spânzura ca de-un copac
și-aș sta bătut și clătinat
de vântul rece, secular.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.