Nu te poţi rupe în două, ci numai în trei,
nu ocolirea, ci ruptura închide
Triunghiul vă zic dragii mei,
e izbăvirea unei oglinde.
Astfel se termină viaţa mea
văzută cu ochii
steaua şi calul, glonţul şi peştele,
iarba încă nepăscută.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.