Liniște - Nichita Stănescu
Adăugat de: ALapis

Un nu ştiu ce în seara aceea era,
plopii îmi păreau piroane în palme de Iisus
şi se făcea că în tăcere piatra ne cânta
un tril de sus, de foarte sus.

Stam blând şi fără de gândire,
doi ochi n-aveam, ci două inime aveam
şi trupuri multe-n nesfârşire,
ah, traversându-le le şi pierdeam.

Căzu pe mine un cuvânt
mai greu decât o cruce,
v-am zis de mult: nu am mormânt,
nici unde să-l pot duce.

Stau blând şi fără de visare
şi vast şi mult sărat,
cum orizontul peste mare
este coroană de-mpărat.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.