Mă tem de fulgerul pe care nu îl înțeleg
mă tem de nodul care nu îl și dezleg
mă tem de vaci, mă tem de capre
de flăcări și de vetre
Mi-e frică chiar și de tine
că ai să mă lași fără oștire
Descalec greu și cap de câmp
în timp ce timpul este timp
și-mi șterge nara sângerând
și mă alungă spre Olimp
Mi-e frică, vai, că m-am născut
pe jumătate cal, pe jumătate prunc
Mi-e frică de cuvinte, mamă!
cânt stelele cu raze mă adapă.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.