Mama mea și soldatul ei - Nichita Stănescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Nu, nu, nu,
strigă în dureri mama mea, născându-mă
nu, nu, nu,
strigă ea născându-mă;
viața nu e pentru ucidere
viața nu e pentru ucidere!
Soldatul nădușit zise:

Ce sânge, cât de mult sânge
și ce miros și ce strigăt
da femeia când naște
și fără de nevoința glonțului,
acestea zise soldatul nădușit,

azvârlind cu pistolul său
după un fluture.
Nu, nu, nu,
urlă mama mea în dureri, nascându-mă,
viața nu e născută pentru a fi ucisă,
nu, nu, nu!
strigă mama mea, născându-mă.
Fluturele zbura în zigzag
revolverul soldatului era cotrobăit de furnici
pe mare și pe deasupra mării
soldatul dezbrăcat
răsărea odată cu luna.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.