Acele uși domnești de lemn mirositor
se deschideau în fața norilor,
ploua cu vulturi pe pridvoare
de din argintul lunii, mare,
ce răsărea pe lângă ierbi
lucind alergăturile de cerbi
când amândoi stăteam sfiți
și daci și perși și, și hitiți,
armeni și slavi și foarte greci,
treci timpule odată, treci...
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu