Oase de pasăre să-mi fie
cuvintele,
oase de pasăre dând gândurilor
acea formă prelungă
și aproape văzută cu ochiul
liber, -
a ridicării deasupra
orizonturilor.
Vechi întâmplări, și glorioasele
fapte
locuind în trupurile subțiri
ale unor adolescenți de demult,
Totul
să se înstrăineze de nemișcarea
destinului lor nedus pin' la capăt.
O, iată-i înfățișându-se-n
oglinzile noastre
o dată cu noi, acum,
când brusc fiecare secundă-și iluminează
polul istoric,
chipul rămas imprimat
în albia pietroasă a țării
cea născătoare de viitor.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.