Alee, întâmplare a grădinii
spre drumul tăietor de câmpuri,
mă rod și mă însângerează spinii,
ai gândurilor, gânduri, gânduri,
când noi mergeam doar mână-n mână
și brațul mi-l țineam sub pleata-ți,
galații mai erau galanți
și sfertul lunii, semiluna
și când ne alegeam ecoul,
lucirea neagră cea de sub pământ,
interioare stele, negre ouă,
vulturi cu gheară-n sus spre șunt.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.