Sunt nenăscut.
Ceea ce se vede de jur-împrejur nu sunt
decât părinții părinților.
Roșu și verde.
Roșu și verde se-aprind faruri pe cerul urât.
Protoplasme cu măști fluturătoare se-ntretaie înaintea mea
și-apoi dispar, în vânătă-nserare noroasă, grea.
Disperate fumuri urcă spre cer.
Eu bat trotuare de amurg.
Idoli la volane galbene apar și pier, destrămând fantoma lui
Lycurg.
Sunt nenăscut.
Ceea ce se vede de jur-împrejur nu sunt decât strămoșii copacilor;
zeul de iarbă verde păscut de strămoșul cailor.
Atât.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.